Noutati/News
Yogi la “Libearty”
Istoria lui Yogi povestita de el
Povestea Lebedei
Calul din Tărlungeni a fost salvat
Azilul de Câini din Triaj
Azilul canin din Triaj
Asociaţia “Milioane de Prieteni” a înfiinţat la Braşov în 1998 Azilul de Câini fără stăpân, singurul loc unde aceste fiinţe nedorite de nimeni au găsit un colţisor unde să nu mai fie hăituiţi, bătuţi, alungaţi, schilodiţi, şi în final omorâţi. O oaza de pace şi speranţă, pentru ca în decurs de 10 ani de la înfiinţarea azilului, 2307 de câini au fost adoptaţi în tară şi în străinătate. Mulţi dintre câinii care au fost printre primii refugiaţi ai acestui azil, şi-au sfârşit zilele printre noi, fără a mai fi putut vreodată să se tăvălească în iarbă, să alerge liber sau să aibă alături un stăpân. Dar cel puţin au avut un castron de mâncare, o mângâiere din când în când de la îngrijitorul care se ocupa uneori de câte 200 de câini, au avut un nume şi au fost la adăpost de războiul de după zidurile azilului.
În azilul asociaţiei au fost castraţi 8537 de câini şi pisici şi nu numai animale fără stăpân, ci şi cele a căror proprietari nu au posibilitatea materială de a steriliza animalul de companie. Numeroase campanii de sterilizare gratuită, adopţie şi educaţie au fost organizate de-a lungul anilor cu suportul generos şi dezinteresat al reprezentanţilor presei scrise şi televiziunilor locale. Azilul de câini fără stăpân de la Triaj, aşa dupa cum este cunoscut, a fost construit în întregime din fondurile asociaţiei, la care s-a adăugat ajutorul financiar a două mari fundaţii de profil din Germania şi Farnţa, respectiv “Bund gegen Missbrauch der Tiere” şi “Fundaţia Brigitte Bardot”.
La fel şi pentru hrănirea, îngrijirea şi toate actele medicale, aceşti doi mari prieteni ai animalelor, prin donatorii lor, oameni străini de tara noastră, de câinii noştrii, au contribuit 10 ani, oferind o şansă la viaţă a unor animale nevinovate, condamnate la moarte doar pentru că s-au născut în România. Câţiva sponsori privaţi din Germania, Franţa, Anglia, Canada, au ajutat asociaţia să-şi îndeplinească
misiunea : aceea de a nu refuza niciodată salvarea unui animal. Din păcate, după zece ani, bilanţul nu este pozitiv. Deşi în România de azi există legi în concordantă cu legile europene, Asociaţia noastră se confruntă încă cu animale schingiute, chinuite, pui de câini şi de pisici abandonaţi şi zeci şi sute de câini exterminaţi în fiecare an.
Azilul din Triaj oferă “azil” la 700 de câini în prezent, toţi fiind sterilizaţi, microcipaţi, îngrijiţi atât cât ne permit condiţiile existente şi cărora li se oferă şansa adopţiei. Dar privindu-i după gratiile care interzic libertatea la care au dreptul, nu încetez să mă întreb dacă cel mai bun prieten al omului este câinele. Este oare şi omul cel mai bun prieten al câinelui ? Şi mă mai chinuie o întrebare care s-a născut din experienţa dobândită în cursul acestor ani grei de luptă pentru cauza câinilor : Sunt oare toţi cei care au un câine sau o pisică acasă, iubitori de animale aşa după cum se pretind, iubindu-şi şi răsfăţându-şi animalul pe care-l au, cu toate că ştiu că zeci de alte fiinţe la fel, sau chiar pui ai animalului pe care-l au, zac în stradă, cerşesc o bucăţică de mâncare, şi sunt în pericol să fie prinşi şi omorâţi de hingheri ?
